Despre obiective, intenții și realizări într-un an nou

Dragi toți,

În primul rând vă doresc un An Nou plin de surprize plăcute, depășiri de sine, intenții curate și materializări miraculoase ale acelor intenții. (La fel ca și cadourile, urările de bine sunt proiecții a ce ne dorim noi, de fapt. Cred. )

În al doilea rând, pe lângă scuzele că acest articol nu va fi legat direct de îngrijirea trupului, vreau să împărtășesc cu voi o parte din furtuna de gânduri ce-a trecut prin mine în ultimele câteva săptămâni.

Scriu aici pentru că sunt de părere că frumusețea și sănătatea vin din pace interioară, în primul rând, deci nu-s total pe lângă subiect.

Poate vă regăsiți pe alocuri.

Să încep.

Sunt (extrem de) norocoasă. M-am născut într-o familie de mici intelectuali, am primit o educație cum se cuvine plus libertatea să aleg un liceu și o facultate de arte, chiar dacă se zice uneori că artiștii mor de foame. Nu este cazul, mai ales în lumea noastră avidă de frumos.

M-am îndreptat totuși spre un domeniu mai pragmatic, designul grafic. M-a pasionat în timp ce lucram în domeniu, pasiunea rămâne.

Când am început să torn săpun, am folosit săpunul și mai apoi celelalte produse de îngrijire pe care le-am creat ca suport și pretext să experimentez cu crearea unei imagini și al unui brand — așa cum îmi doresc să fie create. Fără constrângeri decât cele impuse de mine. Îmi sunt principalul client.

Imaginea a fost creată în timp, în mod autentic, sincer, clar, folosind pe cât posibil materiale prietenoase cu mediul, căci ce-am fi dacă n-am face parte din tot ce este?

Sunt norocoasă pentru că am avut instrumentele, timpul și cheful de joacă să creez ce era de creat. Nu a fost nevoie să-mi fac prea mult griji în legătură cu ziua de mâine. Frugalitatea asumată a stilului de viață mi-a fost și îmi este atuu.

Nu-mi controlez muza. Muza mea face toată treaba — Ray Bradbury

Pe lângă pasiunea pentru alchimia creării de săpun, descoperirea și folosirea plantelor locale și nu atât de locale pentru o îngrijire firească și curată a trupului, am dezvoltat, pe cont propriu, „hainele” produselor create. Am ales hârtie kraft și tipar într-o singură culoare pentru a exprima simplitatea sofisticată a produselor, dar și pentru că erau cele mai ieftine și la îndemână materiale pentru mine, astfel încât, după ce am creat grafica etichetei pe care-am trecut doar informațiile necesare (numele produsului, la ce-i bun, ingrediente, lot, info de contact), am putut tipări acasă ce era de tipărit. Le tai ori cu o foarfecă ori, când sunt la Stanciova, cu ghilotina obținută în urma corecturii unei cărți despre cum se face săpunul acasă.

Am comandat preponderent recipiente de sticlă, plasticul l-am folosit doar pentru produsele la care recipientul oferă o aplicare facilă — în cazul deodorantururilor și balsamurilor pentru buze — element esențial. Funcționalitatea, în opinia mea, vine înaintea esteticului. Iar când le putem combina astfel încât să minimizăm impactul negativ asupra mediului e și mai bine.

Bun, mă pierd în detalii și tehnicalități.
Iar asta e ceva ce fac în mod recurent. Este o strategie de a evita să privesc adevărul în față. Starea de fapt.

Pasiunea asta a mea pentru design mă trage puternic, astfel încât mi-am împărțit energia puțină pe care-o am în puținul timp liber când nu sunt cu Silviu (copilu-mi minunat) între tot ce înseamnă producție, ambalare, relații cu clienții și promovare pentru De la Irina și crearea unor alte produse care n-au mare legătură cu acest brand, înafară de faptul că, de fapt, sunt tot de la Irina

Am creat (al 4-lea an la rând) un calendar circular, lunar și solar pe care l-am numit KosmoKalindar. Am lucrat — nu destul — la portofoliul meu pe Behance și la imaginea studio de design (studio 258) pe care mă gândesc să-l pornesc. Plus un magazin online cu tricouri și alte accesorii cu imagini dragi create de mine de-a lungul timpului.

Explorearea posibilităților. Fără focus și coerență.

De ce?

Pe de o parte pentru că am impresia că aș câștiga mai mulți bani într-un timp mai scurt decât se întâmplă lucrând la tot ce înseamnă De la Irina, brand crescut încet, fără obiective concrete, fără publicitate plătită, cu suflet și atenție.

Pe de altă parte — și de fapt aceasta este cauza reală — pentru că am dificultăți în a mă ține de un obicei, de a continua ceva început, am tendința să las baltă ce-i benefic pentru mine. Nu mi-e teamă să recunosc asta public, sunt convinsă că toți avem domenii în care ne auto-sabotăm.
Mă gândeam că aș putea să o iau de la aproape zero cu o activitate nouă, să simt fiorii unor relații noi, vârfurile de dopamină rezultate în urma micilor realizări. Fuga de prezent.

DAR

Lipsa mea de focus și energia disipată în cel puțin 4 părți mi-au adus nu împlinire ci o stare de anxietate extremă. O lipsă de coerență a ceea ce sunt, un fel de depersonalizare. Sentimentul că nu sunt destul de bună în orice fac. Rare au fost momentele în care m-am simțit susținută, în primul rând pentru că nu mă susțineam pe mine însămi. Repercursiunile le-am simțit atât eu cât și cei mai dragi mie și regret nespus.

Pe măsură ce scriu îmi dau seama că nu va fi multă lume să citească asta. E un text foarte lung.

Nu-i nimic. Scriu pentru mine. Luna este în scădere, e normal să fiu confuză și să caut în cotloane ale ființei. Este benefic să aleg să renunț la unele aspecte care nu-mi sunt de folos, chiar dacă ruptura doare.

În urma unei postări pe facebook despre dilema mea legată de ce să fac cu brandul ăsta în cazul în care m-aș orienta spre altceva, am primit atâtea mesaje potrivite care îmi confirmau ce știam deja, chiar dacă nu realizam că știu… am fost copleșită, de data asta cu un sentiment puternic că sunt susținută.

Am simțit că ce fac este valoros nu doar pentru mine dar și pentru alții. Că orice aș face — este ok, dacă urmez ce-mi șoptește sufletul. Am realizat că mă apropii de punctul în care voi ieși din zona de confort, făcând un salt în necunoscut, cu încredere.

Și mai ales, s-a relevat ceva ce am evitat prea multă vreme. Și anume că am nevoie de o echipă. Că nu le pot face pe toate, oricât de mult mi-aș dori. Că este nevoie să lucrez la frica de a delega alți oameni pentru sarcini pe care cred că le pot face doar eu.

Sunt foarte norocoasă. Am în jur oameni care mă susțin, care au răbdare cu mine. Familia, prietenii, voi.

Am multe abilități și multe lacune, rețeta perfectă pentru a crește. De ce este nevoie să cresc? Nu știu, cred că e ceva firesc. Lumea crește în complexitate, noi oamenii odată cu ea. Poate fi înfricoșător, dar hei, care-i cel mai rău lucru care se poate întâmpla?

Tu, care ai citit până aici, mulțumesc. Presupun că ai rămas pentru că te regăsești pe alocuri. Aici este un text legat de obiectivele pe care ni le propunem. Mi l-a recomandat o prietenă dragă și înțeleaptă. Vine în opoziție cu alte texte pe care le-am citit zile astea, legate de cum să cresc o afacere setând obiective clare. Din fericire îmi mai dau vreo două săptămâni pentru a-mi clarifica intențile si poate strategia.

Pe scurt, rămân pe-aici și nu voi mai fi singură.

P.S: Postez și o imagine cu cele 12 principii ale permaculturii după care, când nu uit, mă ghidez. Poate sunt de folos și altora.

Reclame

3 responses »

  1. Draga noastra Irina, nu numai ca am citit tot 🙂 dar a fost cu lacrimi si zambete, pentru ca si pe mine ma doare cam acelasi lucru… Nu stiu ce sfat sa iti dau, caci si eu ma zbat cu gandurile astea, dar asa cum mi-a prins bine sa stiu ca nu sunt singura, poate o sa-ti prinda si tie bine sa stii ca mai sunt si altii care sunt in incurcatura asta. Nu este un lucru neaparat rau, e durerea schimbarii si a cresterii, durerea de a lasa ceva in urma si de a porni in alta directie, chiar daca asta vine si cu dopamina 🙂
    Mult succes in orice directie ai vrea sa pornesti si multumim pentru tot ce faci pentru noi!
    Anda

    Răspunde
  2. Anda, multumesc mult pentru ganduri si cuvinte!
    Da, creșterea și maturizarea vin cu costurile lor, asumarea responsabilităților si în primul rând înțelegerea lor.

    M-am hotărât, si o pot spune acum, ca e luna nouă, sa rămân si sa cresc pasiunea asta a mea referitoare la crearea de produse de îngrijire curate si firesti, integrându-le pe celelalte (design, ilustratii). Ma voi organiza si voi cere ajutorul, chiar dacă momentan mi-e aproape imposibil sa concep asta.

    Anda, nu stiu daca ne cunoaștem personal sau nu, dar indiferent, îți doresc multă claritate si putere. Da, e bine de știut ca nu suntem singure!

    Merci inca o data pentru ca ți-ai luat din timp sa citești si, mai mult, să-mi răspunzi. Contează mult pentru mine!

    Toate cele bune, sa ne-auzim cu bucurie!

    Răspunde
  3. Pingback: Hrană curată pentru ten curat | săpun & îngrijire de la Irina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: